Culorile primaverii

" Primavara este sezonul care ne arata noua ca mereu putem creste "

Primavara este sezonul renasterii, este o parada in care mama natura ne arata frumusetea teneretii si a dezvoltarii, pentru multi, primavara este sezonul vindecarii, aducand cu ea plante benefice sanatatii.

Voi incerca sa imi aduc aminte ce spuneau batranii depre diverse plante, voi cauta in manuale botanice si va voi arata ce minuni fac unele plante, pe care odata cu primavara le gasim, mai peste tot .

Papadia, careia in popor i se spune si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori- galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gasca. Aceasta planta, vazuta pe pajisti si toate intinderile de iarba este vazuta de multi ca fiind o buruiana suparatoare,dar pentru omenirea suferinda reprezinta o planta de leac deosebit de valorasa.  Infloreste in aprilie-mai pe toate pasunile, lizierele, campiile si orice suprafata cu iarba si are aspectul unui covor floral galben care ne entuziasmeaza an de an.Planta evita locurile foate umede. 

Papadia are doua proprietati remarcabile, aceasta ajuta in bolile biliare si in cele hepatice.

Dar cum putem beneficia de proprietatile terapeutice ale acestei plante ?

Inainte de inflorire se colecteaza frunzele, primavara, sau toamna radacinile. Iar tulpinile in timpul infloririi. Intreaga planta are efect tamaduitor. 

In Iugoslavia ,la cura, pacientii primeau zilnic la masa, pe langa alte feluri de salate proaspete, si un castronas cu salata de papadie. Medicul, un renumit specialist in bolile de ficat, a raspuns la intrebarea refertoar la aceasta problema ca papdaia are o influenta cat se poate de benefica asupra ficatului. Astazi stiu ca tulpinile proaspete, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pana sub omoplatul drept). Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manance aceste tulpini, pana la 10 pe zi, atat timp cat papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana cu andivele. 

Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinar. 

Ele ajuta insa si in alte afectiuni. Ne scapa de mancarimi, eczeme si eruptii, imbunatatesc sucul gastric si curata stomacul de tot felul de substante care se elimina greu. 

Tijele proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar, ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe langa saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism. 

     Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete. In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes. Radacinile de papadie, mancate crude, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangeului ingrosat. Vechile carti despre plantele medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia preparata din oparirea plantei si a radacinii. Obisnuiau sa-si spele cu ea ochii si fata, sperand sa capete astfel un „chip mai luminos”. Papadia face parte din acele plante care nu „hiberneaza”, ci ele cresc frunze si in anotimpul rece. In fiecare primavara un sirop de flori de papadie este binevenit, cu un gust excelent acesta  este si in profitul sanatatii. 

 

      Prepararea deliciosului sirop de papadie: Se pun de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pana incepe sa fiarba, sa lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte. A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamaie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice).  Oala se pune fara capac pe aragaz . Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe. Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate satabili adevarata constistenta. N-are voie sa devia prea gros,s-ar zaharisi dupa pastrare mai indelungata, dar nici prea subtire, atunci ar incepe sa fermenteze dupa un timp. Trebuie sa devina un sirop adevarat, vascos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios. Bolnavii de rinichi nu suporta bine aciditatea mierii naturale, in timp ce siropul de papadie este mai sanatos si le prieste. Aceasta planta medicinala valoroasa ocupa un loc insemnat in medicina populara. Din pacate, ea este cunoscuta gresit de cea mai mare parte a populatiei si considera o buruiana incomoda.

  

      Prepararea ceaiului: se pune peste noapte 1 lingurita (cu varf) de radacini intr-un litru de apa rece, se incalzeste a doua zi pana incepe sa fiarba si se filtreaza. Aceasta cantitatea se bea, inghititura cu inghititura, 1 ora inainte si 1 ora dupa micul dejun.