Psihozele

 conceptul de psihoza

Termenul de psihoza cuprinde un cadru larg de entitati nosografice care se refera, in linii mari, la formele mai severe de boala psihica din care fac parte (tulburarile mentale organice, schizofrenia, tulburarea schizo-afectiva, bolile afective, tulburarile delirante si tulburarile afective). Pentru a sistematiza criteriile in urma carora poate fi facuta o diagnosticare le vom mentiona pe urmatoarele:

Pierderea capacitatii de autoapreciere a propriei suferinte

      Bolnavul nu va avea o perceptie de sine satisfacatoare si va considera ca suferinta

emotionala pe care o simte este meritata.

·     Incapacitatea de a distinge între experienta subiectiva si realitate

      Un bun exemplu a experientei subiective este cand bolnavul percepe o persoana care

      discuta pe un ton normal cu el, ca tipand la el.

Aparitia tulburarilor de perceptie (halucinatii, iluzii)

      Halucinatiile sunt lucruri pe care persoana psihotica le percepe, desi nu exista. Pot sa afecteze

      oricare dintre simturi .

·         Existenta ideatiei delirante

       Ideile delirante sunt considerate tulburari ale gandirii, si reprezinta convingeri evident gresite,

       insa de neclintit, in ciuda tuturor dovezilor.

·         Gandire ilogica

·         Comportamente inadecvate, bizare 

Altfel spus, modelul psihotic presupune dezorganizarea globala a persoanei tradusa prin distrugerea unitatii psihice si pierderea contactului cu realitatea. Psihoza instaureaza o dezordine mentala care se manifesta in plan expresiv (prin comportament, limbaj, etc) si a carui trasatura fundamentala este incomprehensibilitatea.

Nu putem vorbi despre psihoze fara sa facem referire la conceptul de endogenitate, care grupeaza bolile in boli exogene si endogene in functie de cauzele bolii care tin sau nu de individ. Notiunea de endogenitate se referea initial la leziunile organice ale creierului, indiferent daca acestea erau provocate din exterior sau interior, întelegându-se o etiologie somatica. Mai târziu, s-au cautat criterii psihopatologice care sa defineasca endogenitatea, psihozele fiind împartite în psihoze endogene (cu cauza organica) si exogene (functionale, psihogene, neorganice). Dar desi din punct de vedere semantic termenii de endogen si exogen sunt clari, ei au provocat o serie de confuzii. De exemplu, un delir uremic (cresterea acidului uric si ureei în insuficienta renala) este endogen (are originea în corp) dar din punct de vedere clinic este considerat ca o suferinta psihotica exterioara, exogena. Psihozele endogene cuprind schizofrenia, psihoza afectiva (maniaco-depresiva), psihozele halucinator-delirante iar prin endogenie se considera ca factorii care le produc se datoreaza structurii dinamice a personalitatii bolnavului, "interiorului" psihismului bolnavului. 

Clasificarea psihozelor

Bogatia descrierilor psihopatologice din psihiatria clasica, pa de o parte, dar si lipsa unei sistematizari clare, pe de alta parte a condus multiple încercari de a clasifica psihozele. Initial, acestea erau pur si simplu denumite în functie de presupusul agent cauzal sau de situatia în care apareau ori evolutia pe care o parcurgeau.

Astfel, au fost descrise Psihoze acute, cu evolutie cronica prelungita si psihoze intermitente, psihoze endocrine (aparute în tulburarile hormonale severe), psihoze infectioase (în sifilis, boli microbiene si virale febrile, etc), psihoze toxice (provocate de acumulare de metale, alcool, folosirea de psihodisleptice - LSD, psilocibina, marihuana etc), psihozele carentiale (avitaminoze, ex. Pelagra - carenta de vitamina C), psihoze gravidice (psihoza puerperala, psihoza postpartum si psihoza de lactatie), psihoza de detentie, psihoza familiala de contagiune (delirul indus), psihoze senile sau de involutie, psihoze vasculare, psihoze traumatice, psihoze exotice (din tarile calde), psihoza epileptica, psihoza isterica, reactiile psihotice-bufeele delirante, psihoza copilului - autismul, etc. Pe langa acestea au fost descrise psihozele endogene care formau "marea psihiatrie":

-             Psihoza maniaco depresiva

-             Psihozele schizofrenice

-             Psihozele delirante non-schizofrenice: paranoia, psihozele delirante sistematizate (delirul de interpretare, delirul senzitiv de relatie, delirul pasional sau de gelozie), parafrenia.

Dificultatea definirii psihozei, trasaturile putin comune a entitatilor pe care le cuprinde si faptul ca clasificarea unei tulburari ca psihoza ar fi mai saraca în informatii decât clasificarea ca tulburare distincta în cadrul psihozelor (ex. schizofrenie) i-a determinat pe autorii americani ai manualelor de clasificare a bolilor mintale sa renunte la termenul de psihoza.

In prezent, clasificarea bolilor mentale cuprinse in trecut sub termenul de psihoza arata astfel:

·         Tulburare psihotica indusa de alcool

·         Tulburare psihotica indusa de substanta (amfetamine, cannabis, cocaina, halucinogene, inhalante, opiacee, phenczclidina, sedative, hipnotice sau anxiolitice, alte substante sau substante necunoscute)

·         Schizofrenia si alte tulburari psihotice (tulburarea schizofreniforma, tulburarea schizoafectiva, tulburarea deliranta, tulburarea psihotica scurta, tulburarea psihotica indusa, tulburarea psihotica datorata unei conditii medicale generale, tulburare psihotica fara alta specificatie)

·         Tulburarea afectiva (tulburarea bipolara)